Cum să găseşti cazare gratis

Thursday, May 28th, 2009

Cu siguranţa orice persoană îşi doreşte să se plimbe prin lume. E în firea noastră să fim îndemnaţi de curiozitatea de a vedea locuri noi, culturi diferite şi oameni altfel decât noi.
Cu siguranţă ieşirea din propria ţară şi întâlnirea unor culturi diferite de a noastră ne deschid orizontul şi ne schimbă percepţia asupra vieţii, mai ales atunci când eşti tânăr şi avid de noutăţi.
Dar ce ne facem în momentul în care ne dorim să plecăm pentru a vedea, spre exemplu, Parisul, dar când deschidem portofelul vedem că finanţele proprii nu ne permit nici măcar o excursie prin ţară, darămite o plecare în Franţa.
Gândindu-mă la acest subiect, mi-am dat seama că există câteva situri unde poţi găsi cazări gratis sau aproape gratis.
Eu astăzi voi vorbi doar despre:

Couchsurfing

couchsurfingEste o organizaţie non profit, un sit unde se întâlnesc posesorii de canapele cu cei care au nevoie de un loc unde să doarmă, gratis.

Ce trebuie să faci?
Iţi faci un cont, după aceea urmezi 3 paşi pentru a-ţi verifica contul.
Primul pas presupune să îţi introduci o fotografie şi să îţi completezi contul.
Al doilea pas presupune să îţi introduci adresa.
La pasul trei trebuie să donezi o sumă cu cardul de credit pentru a verifica adresa introdusă cu adresa pe care a fost emis cardul.
In cazul românilor, suma minimă care trebuie să fie donată este 13.02 $.
Cei de la Couchsurfing au o politică foarte interesantă pentru români.

“$13.02 USD is the minimum amount we can accept for members of Romania.
We want every member to be verified and have based this figure on an economic sliding scale. However, if you still cannot afford this amount and would like to receive a verification scholarship at a lower rate, you may let us know about your situation and what amount that you feel is fair, and we will see about getting you verified for a lower amount.”


Puteţi încerca să vedeţi care este răspunsul lor. Eu am introdus direct datele cărţii de credit.
După ce aţi urmat paşii aceştia sunteţi gata de “surfat canapeaua” şi puteţi începe să vă plănuiţi vacanţa mult visată.
Drum bun!

Dolphin Camping – Sfântu Gheorghe

Wednesday, May 27th, 2009

Gata, sunt acasă. Cu un mare gust de Bă, eu ce caut aici? Am fost în Deltă, în cel mai frumos weekend din ultimul timp, dacă nu din totdeauna. Aş putea spune uşor întotdeauna, dar mă gândesc că sunt bătrân şi sclerozat şi poate am uitat eu vreun weekend reuşit din viaţa mea.

Am fost la Sfântu Gheorghe, unde se varsă dunărea în mare, la Dolphin Camping. Cum e acolo, în mare, se poate vedea în pozele de mai jos.
Cum m-am simţit acolo…nu aveţi cum să vedeţi decât dacă mergeţi şi voi.

Am stat în nişte incinte care semănau cu casele acelea japoneze din filme, cu lacuri interioare, căsuţe de vară şi poduri de lemn aruncate peste lacuri.
Am mâncat cele mai bune mâncăruri din peşte, peşte prins la 30 de metri distanţă de noi.
Ne-am plimbat pe plaja pustie, plajă care rămâne aşa şi în timpul verii, pentru că în nici un caz acolo nu ajunge nebunia din Vamă sau, doamne fereşte, Mamaia.(more…)

Cel mai lung, cea mai mare, cel mai… Horia Vârlan versus Ştefan Bercea, Jakob Haussmann, Petrişor Tănase şi Robert Rainford

Tuesday, May 26th, 2009

Articol scris şi trimis de Anaconda


Desfăşurarea ediţiei a doua a BFF a fost plasată în timp mult prea aproape de cea de a treia ediţie a Campionatului internaţional de Gătit în aer Liber.
În spaţiu însă a fost plasată mult prea departe, întrucât BFF s-a desfăşurat în Băneasa Shopping City, sau mai precis în faţa acestuia.


Din aceste două motive cred, BFF nu putea fi avantajată de nici o comparaţie între cele două manifestări gasronomice.


Deşi multe ar fi putut fi atracţiile – Piaţă ţărănească, Piaţă siciliană, preparate de origine libaneză, peruană, indiană sau diverse delicatese franţuzeşti şi chiar un loc de joacă pentru copii – vizitatorii nu au fost prea numeroşi şi nici măcar cel mai mare borş de peşte pregătit de către Horia Vârlan (duminică 24 mai) nu a reuşit să stârnească entuziasmul scontat.


Degeaba jambon afumat, cârnaţi cu busuioc, salam de măgar şi palincă de Zalău, degeaba reţete tradiţionale şi 550 de ani de bucătărie românească, pentru că bugetul romanului subţiat de omniprezenta”criză” şi cele 14 zile care au despărţit cele două evenimente nu i-au dat prea multe şanse BFF-ului mai ales după ce în Parcul Izvor cu doar două weekenduri în urmă se produceau”greii” gastronomiei româneşti şi chiar supra mediatizatul Robert Rainford.


Iar goana după cea mai mare, cel mai lung, nu prea mai generează efectul scontat, mai ales când locaţia este greu accesibilă, creatoare de paradoxuri de genul :cei care puteau ajunge nu erau interesaţi iar cei care erau interesaţi nu prea puteau ajunge.


Dacă eşti un obişnuit al acestor evenimente înţelegi că în gastronomie, poate chiar mai mult decât în alte domenii, e vorba de orgolii şi în faţă orgoliilor toate celelalte pălesc.


Cele două manifestări ar fi putut împarţi succesul sau ar fi putut genera succes dublu dacă nu se succedau atât de rapid şi dacă BFF s-ar fi desfăşurat într-un loc la îndemâna celor cărora li se adresează, bucureşteanul de mijloc, mâncător de mici şi băutor de bere, dornic de un borş pescăresc oferit în preţul biletului de intrare şi care ar fi scotocit în buzunar după câteva zeci de lei care să acopere preţul unui “moft”de brânză de capră, ulei de măsline extravirgin sau a unei felii de jambon autohtone sau siciliene.


Şi ca o concluzie aş cita-o pe Cindy Crawford (sper să nu greşesc!) care spunea că “frumusetea deschide orice uşă” dar prostia o închide repede la loc putem noi adauga din experienţă romanească.


bucharest-food-festival_01 bucharest-food-festival_09

Fotografii preluate de pe Foto Stefan

Review: Restaurant Transilvania, Braşov

Saturday, May 23rd, 2009

Restaurant Transilvania, Str Castelului, Nr 106, Brasov tel: 0767 275 011

Sâmbăta, la vreme de amiază, ne-am trezit în Braşov mânaţi de dorinţa de a mânca ceva bun. Nefiind localnici, nu ştiam unde am putea găsi un restaurant bun, cu preţuri corecte şi destul de aproape de centru, pentru ca nu aveam GPS şi nici nu cunoşteam foarte bine Braşovul.

Aşa că am pus mâna pe telefon şi am sunat un amic braşovean rugându-l să ne recomande un restaurant care să îndeplinească toate cerinţele noastre.

Amicul acesta ne-a recomandat Restaurantul Transilvania şi i-am mulţumit pentru alegerea făcută.

Restaurantul Transilvania este situat pe Strada Castelului, aproape de centrul Braşovului, pe o strada liniştită şi acoperită de soarele dupa-amiezei atunci când noi am parcat.
Restaurantul aproape gol ne-a primit cu o masă lungă şi o ospătăriţă profesionistă.

Deşi meniul nu era foarte bogat în preparate haute cuisine, ciorbiţa de vacuţă împreună cu tochitura ţărănească cu mămăliguţă m-au lăsat zâmbind satifăcută şi aşteptând clătitele cu dulceata de vişine, înnobilate cu un pic de coajă de portocale.
Pentru că suntem în plină criză financiară, deşi încă nu o simţim, restaurantul a creat special 6 meniuri la preţ fix de 15 lei şi sunt compuse dintr-o supă/ciorbiţă şi un fel principal foarte consistent.
Decorul nu este spectaculos, nu vei avea parte de mobilier luxos sau tapeturi de mătase, însă totul este alb şi luminos. Scaunele sunt tapiţate, prin urmare nu-ti va amorţi şezutul aşteptându-ţi comanda.
Că veni vorba de timpul scurs între momentul plasării comenzii şi apariţia primelor farfurii. Poate mulţumită faptului că eram printre puţinii clienţi, poate că bucătăria se mişcă repede, însă nu am aşteptat mai mult de 20 de minute până să ne vină ciorbiţele.

Eram aproape de a încheia acest articol când mi-am dat seama că am uitat să scriu despre toaletă. Poate nu este elegant să aminteşti despre toaletă când vorbeşti despre restaurante, dar oameni suntem. Toaleta restaurantului Transilvania este curată, găseşti sapun lichid in dispenser, hârtie igienică din belşug şi şerveţele din plin. Nu te dă pe spate prin design, dar funcţionalitatea este clară.

Dacă te afli în vizită prin Braşov îţi recomand călduros restaurantul acesta. Vei mânca bine şi nici nu vei pleca cu buzunarul gol. Şi dacă eşti la fel de norocos ca noi, nici nu vei aştepta foarte mult pentru a-ţi potoli foamea.


restaurant-transilvania-brasov-01 restaurant-transilvania-brasov-02 restaurant-transilvania-brasov-04

restaurant-transilvania-brasov-05 restaurant-transilvania-brasov-06 restaurant-transilvania-brasov-07

Review: Hotel Indiana, Iaşi

Wednesday, May 20th, 2009

Articol scris şi trimis de White Wolf

Pe hărțile GPS ale României, strada Başota apare, de fapt, ori ca strada Başoala ori ca și Aleea Başoala. Mențiunea e importantă; altfel, oricât de simplu și ușor este pentru un obișnuit al orașului sau un inițiat (cât de cât) să găsească hotelul, localizarea cu ajutorul GPS-ului va genera surprize neplăcute. Și timp pierdut inutil.

Plus-uri

Prezentarea de pe secțiunea “home” a paginii corespunde realității.
- se ajunge ușor
- prețurile sunt cele curent valabile
- numărul de camere de asemenea
- accesul la și dinspre obiectivele turistice importante se face simplu și ușor, se poate renunța la mașină, toate fiind la cel mult 800-1500 m distanță
- conexiunea wi-fi există, este funcțională, poți ajunge on-line fără probleme
- sala de conferințe nu cred să fie ceva deosebit de interesant pentru turistul obișnuit
- pizzeria este ca ….. toate pizzeriile; nimic în plus sau minus
- curățenia, dotarea camerei și calitatea materialelor incluse te fac să nu regreți prețul unei zile de cazare
- restaurantul merită vizitat, mâncărurile sunt bune și acceptabile ca preț însă, la mai puțin de 600 de m găsiți “Bolta Rece” (tradițional și cu specific românesc și cu o grădină, într-o curte interioară umbroasă, teribil de plăcută în sezonul cald); mult mai ieftin, mâncăruri cu adevărat deosebite și excelent gătite fără praf ori zgomot de mașini. Restaurant pe care vi-l recomand cu toată încrederea !
- personalul e ok, tânăr, fără fiţe sau greața caracteristică hotelierilor din România care lucrează într-un loc mai decent

Minus-uri

Site-ul nu prezintă în mod expres faptul că ar există sau nu parcare însă, în mod normal, orice hotel civilizat se presupune că are parking propriu. Ceea ce nu e cazul la hotel Indiana. Care chiar nu are loc de parcare propriu !!!
- amplasarea avantajoasă în partea centrală a orașului, simplu de localizat și de ajuns, din păcate, înseamnă situarea pe o laterală a unei intersecții extrem de aglomerate și circulate atât ziua cât și noaptea; claxoane, frâne, sirene, tot tacâmul traficului dintr-un oraş mare, îl acoperi cu greu chiar și cu geamul închis şi televizorul pornit dacă ai ghinionul să primești o cameră cu vedere la … bulevard
- aerul condiționat individual, de fapt, înseamnă, un gen de aerotermă/răcitor care, în mai, deja făcea cu greu față la moderarea temperaturii; mai mult ca sigur, vara scapi doar cu dușurile reci câtă vreme curentul se activează cu cartela ușii de intrare (imposibil de lăsat aerul pornit pe perioada cât nu ești în cameră)
- nu există absolut nici un loc de parcare nici pe partea cu hotelul nici pe partea opusă a bulevardului; există doar o străduță laterală în pantă, alături de hotel, neluminată, unde îți lași mașină pe risc propriu; dacă găsești loc liber; în caz contrar, “te descurci” și ești obligat să te plimbi cu bagajul în brațe
- restaurantul e posibil să fie rezervat în week-end pentru nunți, botezuri, cumetrii (așa cum l-am găsit noi) caz în care faci comandă la recepție și ți se servește masă fie în pizzerie, fie în cameră; e puțin ciudat. Plus că vei ascultă, vrând-nevrând, hit-urile din playlist-ul evenimentului cu lacrimi, pupături și muci.
- ciudat e și faptul că recepția e la etajul 1

Una peste alta, nu pot spune că am fost jefuit sau că nu își justifică prețul cerut însă, în mod sigur, la o revenire în Iași n-am să mai optez pentru acest hotel.

Chiar dacă arată foarte tentant on-line, chiar dacă se pot face rezervări și on-line și telefonic fără plata prealabilă, e mult prea gălăgios, localizat într-o zonă infernală iar faptul că nu ai unde parca mașina îți lasă un gust amar.

Începutul

Tuesday, May 19th, 2009

Iată-mă scriind primul articol.
În primul rând trebuie să îi salut pe toti cei ce vor trece pe aici, de acum înainte.
În al doilea rând, trebuie să admit că ideea creării unui blog a cărei temă sa fie turismul, mi-a tot trecut prin minte, dar într-un fel sau altul am tărăgănat apariţia sa.
Aici voi scrie tot ceea ce voi considera eu că este relevant, atât pentru turişti cât şi pentru cei ce lucrează in domeniul acesta.